Flowers and trees, in perfect communion, lean towards each other as if they've been searching for one another all winter. The joy of rebirth or reunion.
Anii trec pe rand si se duc gramada. Amintirile se indeparteaza si parca am avea nevoie sa le mai povestim din cand in cand cu cineva. Dar cine mai are timp pentru amintiri, cand toata lumea se grabeste sa-si traiasca viata in filmulete de cate 3 secunde, care ii deconecteaza de realitate si ii tin prizonieri intr-o lume paralela, care nici macar nu e a lor. Ce fac oamenii cu umanitatea, cand par mai degraba sa se lepede de ea si sa se “reincarneze” in fix ce nu-i caracterizeaza: robotificarea. Brusc, toti cauta artificialul, totul e scris cu promptere invatate sa gandeasca in locul llor. Si te-ntrebi, oare cand a inceput decadenta? Cand am inceput sa ne transformam in dependenti de virtualitate, ignorand tocmai ce ne deosebeste de multe alte specii? Am inceput doar sa scrollam mult si sa traim putin. Sa nu mai impartim timpul cu oameni, ci cu telefonul/computerul si alte cutii mici, creatoare de dependenta. “Lumea a evoluat” π Uneori n-ai nevoie de chat gpt sa gandesti ca da, l...
Pe 2 martie am implinit 20 de ani de cand fluturii nostri s-au intalnit si s-au invaluit in emotiile acelea despre care se scrie mult in romanele de dragoste π¦. Caci noi asa ne-am “luat”: din dragoste, cu tot ce avea sau n-avea fiecare. Si totul a venit pe parcurs, ca intr-o lege a atractiei. Am schimbat joburi, am schimbat case, am schimbat locuri. Fara planuri prea mari, doar cu visuri indraznete si greu de inchipuit pentru altii. Noi insa am fost mereu increzatori. Am castigat mult, am si pierdut mult. Dar nu ne-am pierdut pe noi. 20 de ani. La multi ani! P.S. N-am fost niciodata prea punctuala; in scris. Prin urmare nici de data asta nu mi-a iesit sa postez pe 2 martie, ci pe 20. Unii spun ca azi ar fi ziua fericirii π. Da, bine. Ok. Nici ca puteam sa scriu intr-o zi mai potrivita ππ¦❤️π¦ π P.S. Dupa toate mesajele primite, sper sa ajunga si mesajul meu la voi: Absolut fiecare mesaj primit mi-a mers la suflet si a deschis cate o cutiuta de amintiri din ca...
The beauty of living in the right place truly shines through moments of connection. Today, after several attempts to put my little one to sleep, I decided to step outside for some fresh air. Just outside my front gate, I noticed a neighbor who had just parked her car and was unloading her belongings. She saw me struggling to soothe my tired child, and as I tried to explain that he needed a nap, she set her things aside and walked over to give me a big hug π€❤️ She told me I was doing a fantastic job, that I was a great mom. It was such a simple gesture from someone I barely knew—someone I’ve only exchanged polite hellos with in passing. But that “small thing” made a huge difference in my day. Even though I still had to go back inside to settle my son, her kindness left me feeling lighter and more supported. I wish for you to encounter these kinds of people in your life—those who show up unexpectedly with just what you need, even if you didn’t realize you needed it. Sometimes, when...
Comments
Post a Comment