Reflectii de Mai

 Anii trec pe rand si se duc

gramada. Amintirile se indeparteaza si parca am avea nevoie sa le mai povestim din cand in cand cu cineva. Dar cine mai are timp pentru amintiri, cand toata lumea se grabeste sa-si traiasca viata in filmulete de cate 3 secunde, care ii deconecteaza de realitate si ii tin prizonieri intr-o lume paralela, care nici macar nu e a lor. Ce fac oamenii cu umanitatea, cand par mai degraba sa se lepede de ea si sa se “reincarneze” in fix ce nu-i caracterizeaza: robotificarea. Brusc, toti cauta artificialul, totul e scris cu promptere invatate sa gandeasca in locul llor. Si te-ntrebi, oare cand a inceput decadenta? Cand am inceput sa ne transformam in dependenti de virtualitate, ignorand tocmai ce ne deosebeste de multe alte specii? Am inceput doar sa scrollam mult si sa traim putin. Sa nu mai impartim timpul cu oameni, ci cu telefonul/computerul si alte cutii mici, creatoare de dependenta. “Lumea a evoluat” 😅 Uneori n-ai nevoie de chat gpt sa gandesti ca da, lumea se cam plictisea de ceea ce a creat Dumnezeu, si a inceput sa se joace de-a creatoarea, fara sa tina cont ca, tot ceea ce nu traiesti, se aduna intr-un gol care creste si se adanceste ca o gaura neagra. Daca va-ntrebati vreodata unde ne-am pierdut intre timp,  o sa cautati raspunsul printr-un script, care ne va spune ca ne-am pierdut in gaura neagra pe care ne-am creat-o singuri. Insa poate intrebarea nu e unde ne-am pierdut, ci daca mai vrem, cu adevarat, sa ne gasim.