Tatăl meu, Îngerul

 Azi se împlinesc vreo câteva vieți de om de când Tata a plecat, în 3 zile, spre cel mai Luminat Rai. Se împlinesc 44 de ani de când el a rămas în memoria noastră ca un tânăr de 33 de ani. Tot de atunci , am râmas eu doar cu mama. Sau/și ea a rămas doar cu mine. 

Viața, așa cum se desfășoară ea din aproape în aproape, nu prea îți dă posibilitatea să vezi în ansamblu. Abia după atâția ani reușesc să vorbesc deschis cu mama despre amintirile noastre de atunci. Ea nu știe ce-mi mai amintesc eu, eu nu sunt sigură ca amintirile mele, foarte clar rămase întipărite in minte, sunt cu adevărat reale sau doar o închipuire înmuiată în amintiri adevărate și reale, o dorință de a nu pierde tot trecutul de atunci. 

Cine sunt eu? Sunt Universul părinților mei, moștenit permanent și lăsat moștenire pentru a fi descoperit, vindecat, iubit, acceptat, transformat, iertat. 

2.02.2024 o zi ca oricare alta. O zi în care poți să ai totul… sau doar amintiri. O zi sfântă de-altfel, cu o semnificație aparte: Întâmpinarea Domnului, a 40-a zi după Crăciun.